Statisticile bisericii

Ziarul Lumina publica un text care exprima perfect, in opinia mea, conservatorismul dispretuitor (ceva de genul “compassionless conservatism”) al BOR, asta ca sa nu mai punem la socoteala teribilul sau cinism si mirobolantul medievalism. Iata cateva mo[n]stre:

Nu spun nimic despre faptul că infestarea cu HPV este boala fetelor (şi chiar a băieţilor) necuminţi, exclusă la persoanele care-şi păstrează castitatea până la căsătorie şi fidelitatea în cadrul căsătoriei. Puţini sunt medicii (şi laudă lor, că sunt şi dintre aceştia) care vorbesc despre şi care recomandă castitatea şi fidelitatea drept măsuri categoric sigure în vederea prevenirii bolilor cu transmitere sexuală, între care şi cele cauzate de HPV. Niciodată nu se vor infesta cu HPV fetele cuminţi, soţii care s-au căsătorit curaţi şi care păstrează curăţia familială.

Utilizarea funcţiei genitale de către tineri înainte de căsătorie sau, de către soţi, în afara căsătoriei este păcat capital, adică un păcat care duce spre alte păcate, cum ar fi, spre exemplu, moartea, fie crimă, fie drept consecinţă logică a desconsiderării şi bagatelizării unei funcţii sacre cu care Dumnezeu a înzestrat fiinţa umană, aceea prin care se transmite viaţa.

["utilizare functiei genitale"??? adica nu poti sa faci pipi inainte de casatorie]

Din statisticile noastre, elaborate prin metodele noastre specifice, am constatat că au alergat şi aleargă să-şi vaccineze copilele patru categorii de părinţi, mai ales mame, şi anume: ignorantele (cele care cred că tot ceea ce se numeşte „vaccin“ sau „medicament“ merită acceptat fără rezervă), cele care în perioada lor „de pregătire“ pentru viaţa de familie nu şi-au pus prea mult problema sensului sexualităţii umane şi nu şi-au întemeiat căsnicia pe o feciorie matură (contractând sau nu ele însele anumite maladii pe cale sexuală), cele care nu sunt nici acum convinse că viaţa de familie presupune fidelitate totală a soţilor unul faţă de altul şi părinţii care nu au încredere în proprii lor copii. Toate sunt cazuri nefericite, în ultimă instanţă.

Ar fi de dorit ca medicii de şcoală creştini să nu facă disjuncţie între calitatea pe care o au în şcoală şi credinţa şi viaţa lor creştină. Ar fi de dorit să încerce să devină din activişti ai propagandei pentru un vaccin cu probleme, dar mai ales ai ideii că putem să facem cu viaţa noastră intimă ce vrem, apostoli ai curăţiei şi bunului simţ, educatori pentru virtute şi voci prin care copiii să audă ceea ce Dumnezeu a spus cândva fiilor lui Israel şi, prin ei, nouă: „Să nu faci desfrânare!“.

Citat din “preot prof. dr.” Vasile Raduca. B[o]rrrrrr!!!

~ prin blogoslove pe 11/10/2009.